DE CE INTARZIE TREZIREA? Leonard Ravenhill

Ni se spune adesea că în vremurile acestea de încercări grele, oamenii au nevoie să fie mângâiaţi. Sunt de acord, mulţi au nevoie de mângâiere: cei bolnavi, cei întristaţi, cei în suferinţă. În acelaşi timp, nimeni să nu se înşele: a tăcea şi a fi nepăsător când casa este cuprinsă de flăcări este o crimă. Nu-l mângâie şi nu-l ajută pe vecin cel ce-l lasă să doarmă şi vede cum hoţul îi sparge casa. Avem oare voie să ne moleşim în faţa oamenilor de paie de azi, care îşi bat joc de evanghelismul nostru care vesteşte pierzarea, focul şi iadul, care preţuieşte sângele vărsat la Calvar, care crede în întruparea din fecioară? Dacă am da înapoi, ne-am arăta ca nişte paiaţe. Legiunile iadului sunt mari; dar oştile cerului sunt şi mai mari. Diavolul este puternic; Dumnezeu este Atotputernic. Riscul este mare. Şi mare este preţul. Dar mare este şi premiul!

“Este oare lungimea vieţii noastre aşa de dragă şi este oare confortul caselor noastre atât de preţuit încât să fim gata să le cumpărăm cu preţul unei vieţi de necredinţă, cu preţul rugăciunilor uscate şi fără viaţă? Nu cumva la marea judecată, în ultimă instanţă, în faţa lui Dumnezeu vor veni milioane de oameni trimişi la pierzare, la focul cel veşnic, să mă acuze că am fost nepăsător de soarta lor, că am trăit un materialism doar învelit în câteva versete din Scriptura? Ferească Dumnezeu Preasfântul! Nu ştiu ce vor alege alţii. Cât despre mine, daţi-mi focul trezirii sufletului meu şi a Bisericilor din întreaga ţară. Dacă nu, mai bine moartea!”

Cuprins

• Cuvântul traducătorului
• Cuvânt înainte
• Prefaţa la prima ediţie
• 1. Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
• 2. Rugăciunea atinge veşnicia
• 3. La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!
• 4. Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?
• 5. O trezire într-un cimitir plin cu oase
• 6. Trezirea întârzie… fiindcă…
• 7. Unde sunt predicile înflăcărate?
• 8. Credincioşii necredincioşi
• 9. Se caută proroci pentru vremuri de răstrişte
• 10. Focul naşte foc!
• 11. De ce atâta nepasare?
• 12. O Biserică dezorientată într-o lume pierdută
• 13. Se caută un proroc care să predice predicatorilor
• 14. Un constructor al Împărăţiei
• 15. Însemnat “Pentru Hristos”
• 16. “Dă-mi copii sau mor!”
• 17. “Gunoiul lumii acesteia”
• 18. Rugăciuni cât Dumnezeu de mari
• 19. După cum este Biserica, aşa este şi societatea
• 20. Cunoscut în Iad

Cartea poate fi comandata de pe libraria gramma.ro, la pretul de 8,00 ron iar daca esti din Arad o poti primi acasa, fara a plati vreo taxa de transport.

Pe sub poduri – Mike Yankoski

Mike Yankoski este student la o şcoală scumpă, e un prinţişor de bani gata. Dar în inima lui, simte că viaţa e în altă parte. Aşa că, peste noapte, alege un nou mod de a trăi: mănâncă resturi de prin gunoaie şi doarme pe sub poduri. Prinţul devine cerşetor. Pe bune.

Alături de tovarăşul lui, Sam, colindă oraşele Americii vreme de aproape o jumătate de an în postură de boschetari. Din mers, se întreabă cât de adevărată este credinţa lor? Oare îşi pot trăi viaţa de creştini dincolo de rutina şi confortul unei vieţi tihnite?

Mike o porneşte la drum având alături doar un rucsac jerpelit, o chitară şi un prieten. Şi ca orice vagabond rătăcind într-un tărâm străin se va întoarce un alt om. Povestea lui NEOBIŞNUITĂ, CAPTIVANTĂ ŞI TULBURĂTOARE ne schimbă în mod radical perspectiva asupra a ceea ce ştiam despre o viaţă normală.

Se poate comanda de la http://gramma.ro la doar 16 RON.

Ceai de troscot

Ceai de troscot

Ne-am cunoscut demult..Chiar dacă anul naşterii ei  si originea-i aristocrată se găsesc undeva la începuturile secolului trecut, reuşim să comunicăm binişor. Ne vedem din când în când şi seninătatea ochilor ei mari, albaştri, demnitatea cu care îşi păstrează ţinuta zveltă şi atent îngrijită mă încântă de fiecare dată.

Mâinile şi picioarele strâmbe de reumatismul greu de peste ani o mai slujesc încă ostenite, zilnic până la piaţă, prin bucătăria-i mică  şi prin toată casa. Îşi pregăteşte singură proviziile pentru iarnă, îşi spală geamuri şi perdele, îşi calcă şi găteşte ca o gospodină în putere.

„Îmi lipseşte activitatea spirituală!” imi spunea deunăzi.

Şi-a crescut singură copiii pe vremea comunismului. Soţul slujea partidului,  ea alesese calea credinţei şi drumurile lor s-au despărţit. Singura nădejde a ramas în Domnul ei iar El a mangâiat-o prin copii. I-a crescut frumos, i-a înnobilat prin credinţa-i statornică şi i-a aşezat la casele lor. O caută des şi o iubesc dar singuratatea o mai încearcă uneori şi primeşte cu tot ce are ea mai bun pe cei ce o mai vizitează.

În loc de apă  are adesea ceaiuri procurate din locuri ştiute  numai de ea. Ultima dată m-a servit cu ceai de troscot rece şi neîndulcit. Mi-a arătat şi lista intreagă de afecţiuni pe care le poate preveni sau ameliora şi m-am hotărât pe loc să-mi fac rost şi eu.

Iarbă de troscot (Herba Polygonii)

Folosită pentru uz intern şi extern în:

Afecţiuni renale, reumatism, gută, hipertensiune, convalescentă, TBC pulmonar, diaree, hemoroizi, cicatrizează răni externe, acţiune astringentă.

Invitatie

Doamna Mara, era ea insasi! Greu de prins in forme, prea complicata si totusi atat de accesibila noua, elevilor de toate varstele de  la clasa de chitara.  Ne purta cu maiestrie printre note muzicale, masuri si portative, studii tehnice si piese de virtuozitate, dansuri spaniole, preludii, piese melodioase romantice, sonate si concerte intregi. Reusea cu succes sa ne formeze pentru viata, sa ne arate ca, si cum se poate  trai  frumos, atent, nelasand sublimul sa ne scape.

Ceaiul era marca ospitalitatii din camera mica si impodobita asimetric, sala ei de toata ziua. Aici se impleteau  rusticul cu modernul, arta si practicul, catina, levantica, noi..infriguratii iernilor muntenesti.  Savoarea ceaiului fierbinte baut in tihna langa teracota, doamna Mara plina de viata, ospitaliera, cu ochi stralucitori si spirit tanar,neobosit, erau doar cateva trucuri care ne ajutau sa ne adunam gandurile ravasite de adolescenti si sa trecem la treaba cu toata fiinta. Ceaiul ei fierbinte, parfumat, servit frumos in cani aduse de acasa, atmosfera calda si linistitoare ce se asternea in incapere, bucuria impartasirii unui gand, a unei temeri ori sperante predispunea tacut la vis si cantec, arta, frumos, descifrari de taine ascunse printre portative si corzi de nailon atinse zburdalnic de noi, cutezatorii.

La un ceai este invitatia timida a fostei adolescente, sotie si mamica de acum catre toti cei ce vor sa se aseze cateva clipe la masa gandurilor impartasite, a celor ce nu pregeta sa ridice ceasca plina si inmiresmata a propriilor trairi, experiente, bucurii si tristeti, ganduri fugare sau nadejdi statornicite.

© 2009 la1ceai.wordpress.com